E uimitor că v-aţi dat seama care este medicaţia cea mai potrivită pentru noi, prescriindu-ne neîncetat cărţi cu poveşti. Sincer, eram obişnuită cu doctorii care îţi indică să cercetezi tratate de medicină dacă suferi de insomnie impusă.
Ca să vă bucuraţi, dorim să vă anunţăm ceva extraordinar. Că tocmai acest bebeluş, cel care a locuit o vreme înlăuntrul meu şi care locuieşte de două luni şi jumătate în preajma mea, se poate constitui în lădiţa de comori imagistice a oricărui povestitor. E diferit. Trăim cu impresia că simpla lui prezenţă poate schimba. Nu ştiu cum să spun mai bine. Vindecă. E bebeluşul trimis providenţial nouă pentru că, prin felul lui de a fi, îi tratează pe cei din apropiere tocmai prin metoda pe care ne-aţi sugerat-o. Basmul.
El în principiu e treaz şi fenomenul nu e foarte vizibil, dar atunci când adoarme, întreg trupul lui devine evident acoperit cu un scris caligrafic. Acesta se dovedeşte a fi epiderma unor poveşti care pot fi citite în liniştea care tocmai s-a lăsat. În mod miraculos, spre marele nostru noroc, bebeluşul taumaturg, sursa de poveste, se află exact în casa noastră! E bebeluşul meu!
Poate fi împrumutat, mă gândesc, oricărui povestitor care a epuizat toate istorisirile, poeţilor cărora le-ar plăcea să debuteze, dar nu au inspiraţie de moment, sau oricărui om bun căruia-i lipseşte din bibliotecă sau din suflet o carte cu basme. Puiul respectiv nu stă în bibliotecă, stă în scutece, sau nu stă deloc, însă ce vreau să vă transmit este că, atunci când reuşim să-l învelim, aceste straturi de pânză fină se impregnează şi ele cu zeama de basm. Asemenea foilor de plăcintă care preiau aroma umpluturii ce se găseşte în sânul lor. În plus, copilul e şi el foarte frumos parfumat de la sine. Bănuiţi cumva adierea de pene de la subsuorile aripilor îngerilor sau, în copilărie, aţi mirosit, poate, vreun pui de vrabie la gât?! Ei, cam asta e impresia pe care o lasă şi prezenţa lui.
Prin urmare, ca mamă, având datoria de a-i spăla straiele-pagini în care e înveştmântat, trăiesc o mirare permanentă. Realizez mereu că-n vănuţa lui de rufe rămâne, după clătire, o mulţime de cerneală cenuşiu-albăstruie şi catifelată, pe care nu-mi dau seama dacă şi pe unde s-o arunc. Se ştie că oamenii aşază cu grijă anumite ape în locuri curate, pentru că se întâmplă un conflict, logica le spune că sunt de deşertat, iar bunul simţ, că sunt de păstrat. Şi atunci, unde să conservi pentru totdeauna mai frumos şi mai sigur sfânta apă de la botez sau cea de la clătirea lucrurilor purtate după Împărtăşania de duminică, decât aşternute pe picioarele pomilor sau în poalele unei pajişti?...
Eu ce să mă fac cu eleganta şi caligrafica apă de scaldă din fiecare zi a bebeluşului de care v-am povestit? Motivul pentru care vă trimit acest mesaj este tocmai faptul că despre aşa ceva nu poate fi întrebat decât un doctor de copii. Mai trebuie menţionat că, de când cu copilaşul povestitor în somn, mama lui, sau persoana care-l ţine în braţe o vreme, se vindecă de orice oboseală, migrenă, frustrare sau angoasă, şi astfel, câştigând cu toţii timp şi pace, vă vom face dumneavoastră şi psihologilor doar vizite de plăcere.
De asemenea, fericitul câştigător al întrecerii “cine ajunge primul să spele rufele lui”, scapă de reumatism, de dureri musculare şi de febra de epuizare, datorită literelor cu care puiul nostru e acoperit.
Asemenea multor persoane care au făcut publice descoperirile dumnealor în materie de medicină alternativă, noi ne oferim să îmbuteliem în sticluţe mici-mici tinctura de basm, şi dacă aveţi cunoştinţe în breaslă, ele se pot distribui în farmacii. În continuare, vă trimit extrase din eventualul lor prospect de utilizare, pe care l-am redactat treptat, pentru orice eventualitate. Contraindicaţii nu există, efecte nedorite nu au apărut, poate unele nedorite de alţii, cum ar fi un prea mare entuziasm în tot ceea ce faci şi imensa bucurie pe care o simţi când întâlneşti mulţi copii în acelaşi loc.
M-am gândit, de fapt, să şi enumăr fragmente din lumea fabuloasă care se citeşte culegând caligrafia fină de pe pruncul adormit. Aşa a luat naştere "Oraşul Înfiat". Cel care are coperţi legate cu faşă dantelată.
Rodicăi Nanu, cu dragoste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu