Pasărea în plus

S-a hotărât pe Pământ a se sărbători într-o singură zi pe an cele ce în Ceruri se slăvesc neîncetat, cele pe care îngerii le cântă în veac neîntrerupt: Maternitatea şi Virginitatea. Mai ales ca amândouă, contrarii fiind aici la noi, sălăşluiesc în susurândă împăcare în însăşi Firea Maicii lui Dumnezeu...

O autoritate oarecare a apreciat şi adjudecat, de câţiva ani, timpul potrivit de serbat femeia şi mama ca fiind de-a lungul orelor zilei de 8 martie. Cu toţi ne vom strădui, deci, să ne arătăm iubirea faţă de ele doar în această zi. Vom fi inoportuni dacă o vom face cu puţin înainte, întârziaţi şi nerecunoscători dacă ne vom aminti după şi, total ciudaţi, dacă vom îndrăzni a arbora gestul în tot restul anului. Dacă simţim nevoia finţială de a dărui flori, suntem pedepsiţi cu stânjenitoarea interogaţie "cu ce ocazie?"...

Se pare că pe Pământ nu poţi nimic face fără a te regăsi în tabel, la ora stabilită. Nu poţi scrie (fară a te în-scrie) o pagină de amor. Nu ai voie a trimite în dar un text fără pre-text.
Ne vom folosi deci de acest legal prilej... doar azi îngăduit pentru a arăta şi da ceea ce este natural a face întreaga viaţă.

După cum logic se desprinde, Raiul e un spaţiu cu infinit mai largă viziune feministă decât orice club care ar avea acesta în statutul consfinţit prin catastifele de la sub-sol ale cancelariilor de sub-Cer.

Astfel voi îndrăzni a prinde în braţe în ziua aceasta, simbolic, infim ca vreme cântărită pe ceas, însă pentru totdeauna în inimă, pe toate mamele lumii mele, pe toate prinţesele şi pe toate iubitele.


Am alergat săptămâna care a trecut după câteva concrete poezii, potrivite tuturor mamelor mele, iubitelor şi prinţeselor mele şi nu am izbutit a găsi daruri îndeajuns. La frumosul târg nu se aciuaseră pe tarabe suficiente colivii cu păsări pentru mine.

Voi trimite deci numai icoana păsării.

Este vorba de pasărea pe care o mare iubită (pe unul dintre numele ei de artistă, ce-mi place tare, Drăganca, pe care o cunosc preapuţin), după ce i-am târguit toate măiestrele şi toate privighetorile din pomişorii de lut, mi-a dat-o aşa, în plus. Adică fără tocmeală şi fără parale.

Pasărea în plus mi-a adus zile întregi mare mângâiere şi bucurie şi de aceea o voi împărţi cu domniile voastre! Frumuseţea ambalată de autoare în haina aceastei păsări e atât de odihnitoare, încât, de câteva ori, mi-a adormit şi pruncul.

Iată pasărea! Specia aceasta e dintre cele care cânta „Mulţi Ani!” iubitelor castelului meu tot anul!






Iar păsările-umane-cu-câte-şase-aripi din Cer îşi trâmbiţează bucuria de a slăvi frumuseţea şi sfinţenia de necuprins a Maicii lui Hristos în veac!
Atât de asurzitor, că urechile noastre încă nu aud. Dar de abia aşteaptă încuviinţare să audă.

Amin!

...